Sf. Ioan Botezatorul Poezii Ioan Botez?torul
Pribeag într-o pustie, tr?ia un om odat?
Retras de lumea din vremea lui de-atunci,
Tr?ind o via?? sfânt? dar de durere plin?,
?tia bine pustiul ?i colinda pe stânci.
N-avea nimic în lume, purta pe el o hain?
Din piele de c?mil?, ?i-ncins cu o curea
Avea în schimb pe fa?? un lic?r de lumin?
Iar inima str?puns? adesea îl durea.
Durerea ce în suflet , mereu o tot purta
Era pentru poporul cel sfânt ?i mult iubit
St?tea în a?teptare, ?tiind ce a?tepta
Pe Salvatorul lumii ce înc? n-a venit.
Nu, nu sunt eu Mesia, r?spunse el plecat
Celor ce-au fost trimi?i de c?tre farisei
Dar cine e?ti? întreab? trimisul derutat
Ce pot s? spun eu oare când m? întorc l-ai mei?
E?ti tu cumva Ilie? Venit jos pe p?mânt?
Nu, nu sunt eu acela r?spunse-ncet Ioan
Dar cine e?ti, proorocul? sau e?ti cumva vre-un sfânt?
Nu…ci eu sunt omul…ce vine la Iordan.
Sunt vocea care strig? ?i spune tuturor,
Croi?i c?rare dreapt? ?i netezi?i-o acum.
C?ci are ca s? vie al lumii Salvator,
E atât de-aproape acum, e-aproape e pe drum.
Deci tu nu e?ti Hristosul, Ilie sau profetul…
?i nici vre-un sfânt se pare c? nu e?ti.
Dar cine ?i-a dat dreptul s?-nf?ptuie?ti botezul?
?i cine e Acela pe care tu îl m?rturise?ti?
Acela e Mesia, prooroc ?i preot ?i-mp?rat,
R?scump?r?torul lumii, ce ia la sine-al nost’ p?cat
Eu de acum m? voi mici, voi fi tot mai smerit
Dar El va cre?te mare ?i-apoi va fi sl?vit.
?i iat? vine vremea de El s? asculta?i,
C?ci El e Adev?rul ?i Pacea ?i Iubirea.
De lumea-aceasta s? r?mâne?i mereu neîntina?i,
?i astfel peste voi veni-va fericirea.
Plec? apoi trimisul din fa?a lui Ioan,
Uimit de-al lui cuvânt ce chiar ?i azi se-aude.
Ce se revars? ast?zi la fel ca un noian,
Tu stai ?i-ascult?, ?i ia aminte lume…
Corneliu Rotar
